Am văzut declarațiile Arhiepiscopului Teodosie cu privire la femeile care trebuie să își ducă crucea, adică să ia bătaie. Nu cred că are sens să mai spun că este inacceptabil să propagi un discurs de acceptare a vreunei forme de violență și care, de altfel, nu doar că nu are legătură cu opțiunile noastre de credință dar creează pe termen lung un efect general negativ în societate, cu etichete, prejudecăți și segregare între credincioși, atei, conservatori și progresiști.
Urmează, ca și în alte situații similare, 2 zile cu știrea preluată în media, poziții publice prin care să fie condamnată atitudinea și apoi totul se stinge.
Ce se întâmplă însă mai departe?
Aș vrea să încurajez Biserica Ortodoxă în a sprijini combaterea fenomenului violenței domestice și să deschid în premieră un dialog între un politician progresist și un înalt reprezentant al cultului religios. În acest sens voi transmite o invitație/propunere către Înalți reprezentanți ai Bisericii. Fiind prima oară când fac asta, apreciez orice sfat în comentarii.
Sunt un politician care, pe lângă pozițiile progresiste (spre ex avort) blamate de publicațiile ortodoxe, a inițiat trei proiecte de lege în sprijinul victimelor violenței domestice.
Putem să stăm la aceeași masă, pentru început, pe un subiect neutru precum violența domestică?
Eu cred că avem nevoie de o schimbare de perspectivă, în care să provocăm, să creăm dialoguri dificile între segmente ale populației și reprezentanți, pentru a învăța din nou să ne ascultăm. Hai să vedem ce iese din asta!
Miza la care eu aspir, în calitate de cetățean, pentru o schimbare de esență în societate, ar fi de separare și de înțelegere a acestei separații între credințele religioase și politicile publice ale statului pe drepturile omului.
