10 august 2018 – 10 august 2022 – 4 ani de alergat în cerc

10 august 2018. O zi care va rămâne în istorie drept ziua rușinoasă în care România, un stat democratic guvernat de un PSD abuziv condus de crema politicienilor cu probleme penale, s-a întors împotriva cetățenilor săi. Românii din țară și din diaspora se adunaseră să tragă un semnal de alarmă cu privire la abuzuri, corupție, încercarea slăbirii statului de drept și au fost întâmpinați de gaze, jandarmi, amenințări.

10 august 2022. Au trecut 4 ani și, deși acel moment părea apogeul abuzurilor și diletantismului în politică, senzația mea este că nu ne putem opri din a ne învârti în jurul cozii. Un PNL care era în Piața Victoriei alături de cetățeni conduce acum țara la braț cu PSD, un președinte care blama abuzurile PSD și îl numea partid toxic a girat înfrățirea PNL cu PSD și îndepărtarea USRPLUS de la guvernare. Rezultatul? Educația este mutilată chiar zilele acestea prin legile educației și i se micșorează bugetul la rectificare, alături de un al domeniu esențial, sănătatea. În legile justiției am văzut deja amenințarea pumnului în gura prin mutilarea legii avertizorilor de integritate. Țara este grav afectată de criza prețurilor la energie și gaze și se anunță o iarnă grea pentru români, iar singura idee briliantă a coaliției groazei a fost plafonarea prețurilor. Diferența va fi acoperită din bugetul de stat, acel buget care ar trebui să ajute România să facă investiții și să iasă din logica unui stat aflat la coada clasamentului țărilor dezvoltate din UE. Mai mult, avem oportunitatea de a ne redresa și dezvolta prin fondurile existente și PNRR, însă este foarte probabil să fie iar o șansă uriașă ratată, guvernul fiind preocupat să crească un aparat bugetar deja mult supradimensionat și plin de sinecuri care nu fac decât să ne sărăcească și să ne țină în întuneric.

Concluzia? Nu mai putem să ne mai așteptăm să băgăm în mixerul de stat tărâțe și să scoatem apoi din cuptor o pâine crescută frumos și rumenită. Dezvoltarea vine odată cu schimbarea de mentalități, implicare civică și schimbarea atitudinii „las-o mă că merge așa”. Nu a mers, nu merge și nu va merge niciodată, cel puțin nu în direcția la care mulți visăm de aici, de acasă, direcție pe care alții nu au mai avut răbdare să o aștepte sau să o creeze și au găsit-o pe alte meleaguri.

Împreună putem păși în afara cercului. Se poate!