Vizită de lucru la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Astăzi am avut ocazia de a afla mai multe despre o pagină a istoriei noastre destul de recente pe care prea mulți politicieni au ales să o ascundă sau ignore de-a lungul timpului. Am vizitat, alături de colegi din Parlament, arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității din Popești Leordeni, delegația noastră fiind prima care face acest lucru în cei 15 ani de existență a arhivei, deși CNSAS se află sub control parlamentar.

CNSAS este al treilea institut de arhivă din Europa, după Germania și Polonia și, cu toate acestea, Direcția sa de investigație are doar 20 de angajați care fac toată munca de cercetare a dosarelor și reconstituire, în timp ce arhiva Armatei este gestionată de 500 de oameni, iar cea similară din Germania de 6000 de oameni.

Această arhivă este mărturia zecilor de ani de abuzuri și încălcări ale drepturilor și libertăților românilor în perioada comunistă. Din cele 3 hale, una conține doar dosare penale politice. În total în arhivă sunt circa 500.000 de dosare de 3 tipuri – colaboratori, urmăriți și ofițeri – dar numărul real de informatori nu este cunoscut, deoarece multe dosare au fost distruse. Membrilor de partid informatori li se distrugeau dosarele o dată la 5 ani și, în plus, multe dosare au fost distruse la revoluție. Interesant este că Direcția de investigație lucrează la un proces complex de reconstituire, urmărind firul informațiilor din alte dosare.

Suprinzător este de asemenea faptul că patru mari instituții ale statului român – SRI, SIE, Armata Română, Inspectoratele județene de poliție (MAI) nu au predat toată arhiva pe care o dețin către CNSAS. După ce vor fi preluate și acestea, va fi nevoie de un spațiu mai mare pentru arhivă și de suplimentarea personalului, pe lângă cei 20 de angajați din Direcția sa investigație în instituție sunt angajați 4 juriști pledanți angajați care susțin aceste dosare dacă ajung în instanță, anual instrumentându-se aproximativ 130-140 de dosare noi.

Am văzut:

  • dosare ale elevilor care erau recrutați sau a căror recrutare se încerca, de la vârsta de 14 ani
  • scrisori către rudele din străinătate reținute în original care nu au ajuns niciodată la destinație
  • dosare de filaj pentru vizite la Biblioteca Americană
  • Mesaje scrise pe cearșafuri de deținuții politici către Organizația Națiunilor Unite,

Am discutat și despre câteva modificări legislative care pot sprijini eforturile acestei instituții. Avem multe situații când avem o bază de note informative și totuși cadrul legal duce la încadrarea pentru emiterea unei Adeverințe de necolaborare, întrucât nu sunt îndeplinite toate criteriile.

Această vizită mi-a adus aminte că nu trebuie să luăm democrația ca pe un dat și că trebuie să ne asigurăm că scoatem la lumină ororile acelor vremuri ca să nu uităm și să nu permitem niciodată să se mai repete.