M-am uitat aseară la două filme: „The Promise”, despre genocidul armenilor din Turcia, nerecunoscut încă în mod oficial, și „Schimbarea”, serial despre drepturi și libertăți, care tratează în primul episod abolirea sclaviei în America și recunoașterea persoanelor de culoare drept cetățeni cu drepturi depline.
Omenirea a trecut prin forme cumplite de discriminare și sclavie, iar România nu face excepție! O mare parte din societate încă nu știe istoria sclaviei romilor, de aproape 500 de ani, pe teritoriul țării noastre.
Astăzi, România marchează împlinirea a 165 de ani de la abolirea sclaviei romilor, prin adoptarea Legii pentru emanciparea romilor din Principatul Țării Românești, actul oficial, după ce pe 22 decembrie 1855, Divanul Moldovei votase în unanimitate legea pentru dezrobirea țiganilor particulari. Legile au reprezentat rezultatul unor eforturi de peste două decenii a unor personalități marcante ale vremii, în susținerea cauzei.
Răspunderea pentru eliminarea formelor de discriminare și de susținere pentru integrare și educare rămâne însă și astăzi mai mult decât prezentă pentru reprezentanții instituțiilor statului. Deși romii au fost eliberați la vremea respectivă cu șapte ani mai devreme decât sclavii negri din Statele Unite ale Americii, problemele integrării acestei populații s-au dovedit mai grele decât posibilitățile și deschiderea clasei politice și aș îndrăzni să afirm că există dificultăți majore și în prezent.
După eliberarea romilor, autoritățile române nu au pus în aplicare o strategie pentru a elimina consecințele sclaviei care afectase comunitatea romilor vreme de sute de ani. Situația economică a romilor s-a înrăutățit după eliberarea din robie, aceștia șimțindu-se pierduți și neajutorați fără un mecanism de ajutor de la stat. Au avut vreodată autoritățile române cu adevărat politici publice și programe pentru integrarea și educarea comunităților de romi?
Chiar și acum, la 170 de ani de la abolirea sclaviei romilor, există multe comunități care suferă de sărăcie și de marginalizare socială. Poza este din vară, când am vizitat o comunitate extinsă de romi din Ciorogârla, Ilfov, ce trăiește la limita existenței. Roxana Maria Tenciuc depune de ani de zile eforturi acolo, voluntar, la fel cum se întâmplă în multe alte zone. Știm însă că este nevoie de mai mult decât atât și ONG-urile nu pot prelua ceea ce cade în datoria statului.Lecția de istorie nu este însă una inutilă, ne ajută să îi înțelegem pe cei de lângă noi, înainte de a emite judecăți și etichete generale! Pentru mine, una din cele mai marcante forme de discriminare folosită de societatea românească a fost zicala „Te dau la țigani” rostită de unii părinți cu scop de disciplinare a unui copil obraznic. Dacă trăiți într-o bulă ideală probabil nu ați auzit-o, dar încă este prezentă în atât de multe medii! De câte ori în jurul vostru nu ați auzit pe cineva zicând „ei, e mai țigănos, dar e băiat bun”? Prin comparație, am auzit vreodată astfel de expresii referitor la o altă etnie?500 de ani de sclavie nu pot fi depășiți fără politici publice și programe de susținere din partea statului. 500 de ani de sclavie nu pot fi depășiți dacă fiecare dintre noi nu face un mic efort de înțelegere a parcursului istoric.
