O primă întâlnire pe subiectul egalității de șanse

În ultimii ani s-a discutat tot mai mult despre egalitatea de șanse și în România, unde legislația a început să se îmbunătățească, însă în continuare se face prea puțin, pentru a se vedea efectele. Acesta este unul dintre motivele pentru care am ales să fac parte și din Comisia pentru egalitate de șanse din Camera Deputaților. Azi, în cadrul activității parlamentare, a fost programată o primă ședință a acestei comisii, pentru studiu individual al legislației în domeniu. Până să devin deputată nu știam că există și acest mod de lucru al unei comisii, și, din nefericire, pentru unii parlamentari acesta poate fi considerat doar o formalitate.

Am început astăzi studiul unor probleme și am avut o întâlnire online cu o colaboratoare care are studii aprofundate în acest domeniu și care s-a oferit sa mă ajute cu idei și informații privind direcțiile de acțiune în acest domeniu. Violența domestică este subiectul asupra căruia am ales să mă aplec cu prioritate, având în vedere faptul că în Ilfov nu avem niciun centru de stat de primire în regim de urgență pentru victimele violenței domestice. Dar sunt sigură că situația este similară în multe alte județe. Avem prea puține centre, prea puține mijloace de protecție reală a victimelor, prea puțină educație – atât pentru copii cât și pentru adulți – pe această temă. Lipsa intervenției statului a fost compensată mereu de intervenția unor Asociații și ONG-uri, cu care îmi doresc să colaborez și pe a căror experiență mă voi baza.

Eforturile acestora sunt însă insuficiente raportat la amploarea fenomenului. Întrucât subiectul este amplu și atinge diverse arii de intervenție – social, educațional, juridic – intenționez să organizez cât de curând o întâlnire cu reprezentanți ai ONG-urilor, administrațiilor publice locale și județene și ANES pentru a identifica eventuale blocaje legislative care împiedică sau îngreunează intervențiile în acest domeniu precum și alte modalități de sprijin pentru soluționarea unor probleme. Subiectul acesta a fost ignorat mult timp, fiind considerat neprioritar, tabu, ceva ce ține de viața privată. Știu că au existat temeri în spațiul public raportat la Președinția Comisiei pentru egalitate de șanse, însă inițierea și parcursul unei norme legislative nu este dependent de acest aspect, cu atât mai puțin comunicarea și conștientizarea unor probleme.

Îmi doresc ca vocea femeilor în parlament să fie mai puternică și să punem pe lista priorităților proiecte de lege, programe și acțiuni ce vizează subiecte mai puțin dezbătute.