Notice: Undefined index: options in /home/oanacamb/public_html/wp-content/plugins/elementor-pro/modules/theme-builder/widgets/site-logo.php on line 123

Dezbaterea online „Bullying-ul și suferința nescrisă”

Am participat astăzi la dezbaterea online „Bullying-ul și suferința nescrisă ”, în cadrul evenimentului online Maratonul Educației Civice în care au loc o serie de dezbateri structurate în jurul a zece tematici de interes despre ce înseamnă educația civică și rolul ei în societate.

⛔️Din păcate, în România fenomenul de bullying în rândul copiilor este foarte frecvent, dar reprezintă un subiect prea puțin conștientizat, înțeles și tratat:

❌La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul de bullying, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

❌82% dintre elevi (peste 4 din 5) au fost martori ai situațiilor de bullying în școala unde învață, 28% dintre respondenți afirmând că au asistat cu frecvență ridicată (des și foarte des) la astfel de situații.*

❌79% dintre elevi afirmă că au asistat situații de bullying pe social media, iar 45% declara că asistă la cyberbullying des sau foarte des.*

Mulți părinți și educatori nu îl abordează corect fie pentru că nu îl înțeleg, fie pentru că nu sunt pregătiți să îi facă față sau de multe ori pentru că nu îl consideră atât de important. De câte ori nu auzim expresii precum “Ei, sunt copii, e firesc să se mai certe. ” sau “Sunt copii, e doar o fază, o să le treacă. ” sau “Așa sunt copiii din ziua de azi”.

Toate acestea minimalizează realitatea bullying-ului și împiedică sau întârzie recunoașterea fenomenului, acțiunea de stopare a lui și ajutorul acordat victimei dar și celui ce agresează.

➡️Pentru a diminua fenomenul de bullying în rândul copiilor noștri, avem nevoie de parteneriate între școli-părinți-psihologi. ➡️De aceea susțin crearea unui cadru general de acțiune care poate fi adaptat, apoi personalizat de fiecare școală în parte. Mă gândesc la un program național, susținut de Ministerul Educației și, de ce nu, de Ministerul Familiei, care să asigure acest cadru. Un program în a cărui concepere trebuie implicați psihologi cu experiență practică și specializare pe domeniu și profesori.

➡️Un exemplu de bune practici în acest sens este Programul Olweus, dezvoltat de psihologul Dan Olweus în Norvegia, care a vizat restructurarea mediului social al copilului la școală și construirea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților.

???? Fiecare dintre noi, ca părinți, putem contribui la stoparea bullying-ului. Educația începe în familie. Să fim atenți ce modele reprezentăm pentru copiii noștri. Să îi învățăm ce înseamnă empatia, asertivitatea, dreptul la respect chiar dacă ești diferit. Să creăm punți de încredere, siguranță și comunicare cu cei mici, astfel încât să creăm un cadru sigur și prietenos, în care derapajele să fie recunoscute și comunicate ca atare, pentru a putea interveni rapid. Este în joc sănătatea psiho-emoțională a copiilor noștri!

#stopbullying

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Trimite prietenilor