24 ianuarie – Unirea Principatelor

În afară de date, evenimente și simbolistica pe care o recreăm atunci când sărbătorim, în spatele istoriei sunt lecții. La câteva dintre ele m-am gândit astăzi.

Schimbările importante cer timp și consecvență, nu se întâmplă peste noapte. Ideea de unire statală și instituțională există de mult timp – a fost începută din 1848, când s-a făcut unirea vamală, și nu s-a finalizat cu alegerea lui Cuza, ci a continuat pe perioada domniei acestuia și după aceea. În 2022 suntem din nou într-o etapă în care vorbim despre reforme și modernizarea României, iar lecția despre consecvența măsurilor ar prinde tare bine.

Contextul de politică externă a favorizat Unirea Principatelor. S-au pus bazele statului modern român prin votul majorității politice românești, cu mult curaj, dar intervenția unui act internațional a permis evoluția spre modernism. Prin acesta s-au stabilit noi norme juridice politice fundamentale care introduceau, pentru prima oară în ceea ce avea să fie România, principiul separației puterilor în stat.

Cuza, domnitorul care a modernizat România prin reformele sale – prin adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului – fusese școlit în străinătate, iar mama sa provenea dintr-o familie greco-italiană din Constantinopol.

Oare cei care își țin acum discursuri extremiste naționaliste cunosc aceste informații? Discursurile de ură, ce adâncesc falii, ce manipulează emoții, nu au ajutat niciodată în evoluție.

Unirea Principatelor Române, a Moldovei și a Țării Românești arată abilitatea și curajul clasei politice de a fructifica un context european, o lecție despre consecvență, respect și unitate în voința de a evolua. 2022 se uită în trecut la 1859 și cu siguranță are ce învăța!

Sursa foto: Radio România Actualități

Trimite prietenilor