Am avut ieri la Radio România Actualități o scurtă intervenție, în calitate de secretar al Comisiei pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, cu privire la necesitatea reformei administrative și cum o putem face. USR PLUS susține două direcții de acțiune în acest sens.
Prima o reprezintă comasarea voluntară a UAT-urilor de mici dimensiuni, care nu își pot susține cheltuielile, nici măcar pe cele salariale, nu pot oferi servicii publice de calitate și nu pot atrage fonduri ca urmare a incapacității de a asigura cofinanțarea. Din 3228 de UAT-uri, circa 1100 sunt în această situație.
A doua direcție o reprezintă dezvoltarea unor mecanisme de susținere pentru zonele metropolitane, în scopul prestării în comun a unor servicii publice.
Subiectul a revenit în atenție în urma inițiativei primarului municipiului Buzău de a face alipirea municipiului cu localitatea Țintești, sens în care a inițiat un referendum ce va avea loc pe 26 septembrie. USR PLUS și PNL Buzău nu susțin forma actuală a proiectului supus referendumului, întrucât acesta nu are studii de impact, de oportunitate și mai ales obiectivele asumate de la care orice proiect de o asemenea importanță ar trebui să pornească. Așa cum spuneam mai sus, astfel de proiecte nu se pot face după ureche, oamenii trebuie să știe beneficiile concrete și asumate de administrație, care să justifice comasarea, pentru a vota în cunoștință de cauză. „Ne trebuie mai mult teren” nu este nici pe departe un argument suficient, mai ales în condițiile în care din cele 7000 de hectare pe care le are Țintestiul, doar 450 sunt în proprietate publică și cu destinația de pășune. Ce facem cu acel teren, cum creștem calitatea vieții cetățenilor prin servicii publice mai bune, cu cât diminuăm presiunea financiară, de unde luăm resursele financiare și pentru ce proiecte? Acestea sunt întrebări ce trebuie să aibă răspuns în cazul unei astfel de propuneri.
Din păcate în ultimii 20 de ani s-a vorbit mult și s-a făcut puțin spre nimic. Așa ajungem la forme hibrid nefundamentate, precum cea de mai sus. Singurii pași reali au fost făcuți recent, când eram la guvernare, și constau în includerea în fișele PNRR a legii zonelor metropolitane și a posibilității formării unor consorții, ambele susținute de Comisia Europeană. Nu mai există motive pentru ca acest subiect să rămână la stadiul de „wishful thinking”, însă atrag atenția că cel mai important este să nu creăm forme fără fond, să nu facem descentralizare și comasări de dragul de a le face, ci urmărind niște obiective clare, cu indicatori și criterii de execuție.
Asta este ceea ce am susținut de fapt și în ceea ce privește faimosul program PNDL 3, rebotezat „Anghel Saligny”, pe care dl Cîțu a încercat să-l împingă în față prematur, pentru a-i servi intereselor electorale interne, desconsiderând amendamentele propuse de USR PLUS care vizau tocmai eficientizarea programului pentru a bloca orice tentative de furt, cumetrii, irosire a banilor publici pe proiecte inutile sau chiar păguboase.
Nu suntem singura țară din Europa care a trecut prin acest proces, deci nu trebuie să reinventăm roata. Trebuie doar să avem un consens la nivel politic și aceleași intenții de a transforma acest gigant administrativ greoi, într-un organism suplu care să fie, în același timp, transparent, predictibil și să aducă beneficii cetățenilor în ce privește calitate vieții
