De ce parada Pride? O întrebare pe care am auzit-o de la mulți oameni în ultima vreme. „Noi nu avem nimic cu ei, să se iubească cum vor, dar de ce să facă o paradă?”Din păcate nu pot ajunge la paradă, deși îmi doream tare mult să fiu astăzi acolo. Știu că mulți politicieni se feresc să facă astfel de afirmații, dar nu sunt aici pentru popularitate electorală ipocrită. Sunt aici întrucât cred cu tărie în drepturi și libertăți egale, în democrație, în empatie, în iubirea la care toți avem dreptul și pe care nu noi suntem lăsați pe pământ să o judecăm dacă e dreaptă sau nu!
Dar de ce? De ce cred ca este ok o paradă LGBT?
Pentru că în restul anului oamenii aceștia, chiar dacă e greu de crezut, sunt încă stigmatizați și discriminați. Câți ați văzut că își manifestă public opțiunea pe stradă prin gesturi simple, precum ținutul de mână? De-a lungul vieții voastre profesionale, câți colegi ați avut care au recunoscut la job-ul lor ca au o relație „altfel”. 
Raportul Comisiei Europene din 2017 reține faptul că sunt diferențe majore între cetățenii statelor UE în deschiderea de a declara public apartenența la LGBT. 72% dintre respondenții din România au declarat că nu au fost niciodată deschiși în a-și manifesta apartenența, în timp ce în Olanda doar 16%.
Pentru că toți avem drepturi egale de a iubi. Și acesta este modul prin care simt să arate lumii, liber, iubirea pe care o simt, odată pe an, fără temeri. Da, noi, cei „straight”, nu facem parade pentru că nimeni nu ne desconsideră, pentru că suntem percepuți drept „normali”.
Pentru că este un reminder anual pentru societate că trebuie să evolueze, accepte, înțeleagă și să respecte. România ocupă printre primele locuri din Uniunea Europeană la numărul de atacuri homofobe. Comisia Europeană a realizat anul trecut un sondaj din care reiese că doar 38% dintre români consideră că persoanele minoritare sexual trebuie să aibă drepturi egale cu cele heterosexuale. Un sondaj de opinie realizat de IRES relevă faptul că 7 din 10 conaționali nu au încredere în homosexuali.
Nu sunt o amenințare pentru nimeni. Nu suport hrănirea artificială de frici și temeri. Nimeni nu va deveni gay și mintea copiilor nu va fi „pervertită” pentru că în București are loc un marș al unor oameni care își afirmă iubirea. Ar trebui să ne uităm la statisticile din țările în care sunt admise parteneriatele civile, în care drepturile sunt recunoscute de mai mult timp, în care oamenii nu se mai feresc să-și arate opțiunea – numărul de gay nu a crescut acolo. Cunosc o tânără gay. Nu mă sunați să mă întrebați cine este… Nu și-a recunoscut statusul nici în fața părinților și nici la serviciu. Am sunat-o să o întreb dacă merge și prima reacție a fost „Merg, discret. Dacă vii, nu sunt ok să ne vedem, nu putem face poze împreună, tu ești acum o persoană publică și dacă apare undeva vreo poza aș avea probleme la job.” Asta cam spune tot…Mai avem mult până la o adevărată societate democratică, cu respect și înțelegere față de alegerile oamenilor, cu temperare în judecată.
