Decretul nr. 770/1966 pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii, care a fost în vigoare timp de 23 de ani, a avut consecinţe dramatice asupra societăţii, cauzând moartea a zeci de mii de femei care au încercat să-şi inducă avortul.
În urma unor dezbateri avute cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale de profil, medici ginecologi, actori politici din mai multe partide, reprezentanţi ai instituţiilor vizate, avocaţi şi ambasade care reprezintă în România ţări de la care România poate prelua modele de bune practici în materie de garantarea dreptului femeilor de a decide, am depus alături de Andrei Lupu şi Simina Tulbure, cu ocazia zilei internaţionale a femeilor, o propunere legislativă care vizează garantarea dreptului la proceduri de întrerupere a sarcinii în siguranţă.
- limitarea invocării obiecției de conștiință acesteia pentru refuzul unei proceduri medicale, în cazul în care medicii efectuează procedura în cauză în unitățile medicale din sectorul privat, cu excepția situației în care acesta nu dispune în unitățile medicale din sistemul de sănătate public de resursele necesare pentru a efectua procedura solicitată;
- asigurarea, în componența corpului medical al spitalelor județene și municipale, a cel puțin un medic care efectuează întreruperi de sarcină la cerere;
- elaborarea de către Ministerul Sănătății a unei platforme online care să includă informații cu privire la metode de planificare familială, metode contraceptive și proceduri de întrerupere a sarcinii.
suportarea contravalorii procedurii de întrerupere a sarcinii la cerere, din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în următoarele situații:
- sarcina a survenit în urma unui raport sexual, cu privire la care s-a introdus o plângere penală pentru săvârșirea unei infracțiunii contra libertății și integrității sexuale prevăzute de Codul penal;
- persoana solicitantă a procedurii nu a împlinit vârsta de 18 ani;
- persoana solicitantă a procedurii de întrerupere sarcină nu realizează venituri sau primeşte beneficii de asistenţă socială şi/sau, după caz, servicii sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011 a asistenței sociale.
După ce a fost respinsă de membrii Senatului, propunerea legislativă se află în dezbatere în comisiile Camerei Deputaților, unde așteaptă raportul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, al Comisiei pentru sănătate şi familie și al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.
„Nu putem vorbi de o obiecţie de conştiinţă, în cazul medicilor care oferă servicii de întrerupere de sarcină la cerere la privat, dar nu şi la stat. Este vorba de o afacere, în acest caz – un avort la cerere în spitalele de stat porneşte de la 50 de lei, iar la privat poate ajunge până la 4000 de lei, potrivit unor rapoarte de cercetare. Bineînţeles, cele mai afectate sunt femeile vulnerabile, care nu îşi permit să aibă acces la o procedură atât de costisitoare. Eliminarea posibilităţii de a invoca obiecţia de conştiinţă în cazul în care medicul practică la privat procedura pe care refuză s-o efectueze la stat, este o măsură de bun simţ.”
Din nefericire, sănătatea sexuală şi reproductivă a femeilor din România este încă umbrită de perioada comunistă. Deşi întreruperile de sarcină nu mai sunt pedepsite penal, accesul la proceduri sigure de întrerupere a sarcinii este îngreunat de diferiţi factori.
Propunerea legislativă vine în sprijinul tuturor persoanelor care doresc să obțină informații corecte despre sănătatea reproductivă, care doresc să efectueze o procedură de întrerupere a sarcinii la cerere sau care se află într-o situație de vulnerabilitate și de imposibilitate de a suporta costurile procedurii.
–
