Parada dreptului de a fi altfel – Love is love

De ce parada Pride? O întrebare pe care am auzit-o de la mulți oameni în ultima vreme. „Noi nu avem nimic cu ei, să se iubească cum vor, dar de ce să facă o paradă?”Din păcate nu pot ajunge la paradă, deși îmi doream tare mult să fiu astăzi acolo. Știu că mulți politicieni se feresc să facă astfel de afirmații, dar nu sunt aici pentru popularitate electorală ipocrită. Sunt aici întrucât cred cu tărie în drepturi și libertăți egale, în democrație, în empatie, în iubirea la care toți avem dreptul și pe care nu noi suntem lăsați pe pământ să o judecăm dacă e dreaptă sau nu!

🌈 Dar de ce? De ce cred ca este ok o paradă LGBT?

👉 Pentru că în restul anului oamenii aceștia, chiar dacă e greu de crezut, sunt încă stigmatizați și discriminați. Câți ați văzut că își manifestă public opțiunea pe stradă prin gesturi simple, precum ținutul de mână? De-a lungul vieții voastre profesionale, câți colegi ați avut care au recunoscut la job-ul lor ca au o relație „altfel”. 📍Raportul Comisiei Europene din 2017 reține faptul că sunt diferențe majore între cetățenii statelor UE în deschiderea de a declara public apartenența la LGBT. 72% dintre respondenții din România au declarat că nu au fost niciodată deschiși în a-și manifesta apartenența, în timp ce în Olanda doar 16%.

👉 Pentru că toți avem drepturi egale de a iubi. Și acesta este modul prin care simt să arate lumii, liber, iubirea pe care o simt, odată pe an, fără temeri. Da, noi, cei „straight”, nu facem parade pentru că nimeni nu ne desconsideră, pentru că suntem percepuți drept „normali”.

👉 Pentru că este un reminder anual pentru societate că trebuie să evolueze, accepte, înțeleagă și să respecte. 📍România ocupă printre primele locuri din Uniunea Europeană la numărul de atacuri homofobe. Comisia Europeană a realizat anul trecut un sondaj din care reiese că doar 38% dintre români consideră că persoanele minoritare sexual trebuie să aibă drepturi egale cu cele heterosexuale. Un sondaj de opinie realizat de IRES relevă faptul că 7 din 10 conaționali nu au încredere în homosexuali.

👉 Nu sunt o amenințare pentru nimeni. Nu suport hrănirea artificială de frici și temeri. Nimeni nu va deveni gay și mintea copiilor nu va fi „pervertită” pentru că în București are loc un marș al unor oameni care își afirmă iubirea. Ar trebui să ne uităm la statisticile din țările în care sunt admise parteneriatele civile, în care drepturile sunt recunoscute de mai mult timp, în care oamenii nu se mai feresc să-și arate opțiunea – numărul de gay nu a crescut acolo. Cunosc o tânără gay. Nu mă sunați să mă întrebați cine este… Nu și-a recunoscut statusul nici în fața părinților și nici la serviciu. Am sunat-o să o întreb dacă merge și prima reacție a fost „Merg, discret. Dacă vii, nu sunt ok să ne vedem, nu putem face poze împreună, tu ești acum o persoană publică și dacă apare undeva vreo poza aș avea probleme la job.” Asta cam spune tot…Mai avem mult până la o adevărată societate democratică, cu respect și înțelegere față de alegerile oamenilor, cu temperare în judecată.

#loveislove#accept

Diferit de mine nu înseamnă mai rău sau mai bun. Înseamnă doar altfel

Sunt în vacanță, însă conectată la știrile din România. Întâmplarea face ca fix când eram în trecere prin Mykonos, unul dintre locurile „gay friendly” din Europa, să aud despre consultările făcute de AUR în rândul membrilor și simpatizanților săi privind susținerea unor politici legislative anti-LGBT și despre propunerea deputatului UDMR care vizează același tip de inițiativă legislativă. Nu este prima oară când copilul meu vede aceasta realitate „altfel”, de opțiune sexuală diferită. A mai întâlnit-o pe parcursul călătoriilor noastre în diferite locuri, în care există comunități LGBT care se prezintă în spațiul public liber, fără teama de judecată. Și faptul că a văzut și știe despre acest lucru nu i-a alterat alegerile, ce vin natural. Singurul lucru care s-a schimbat este că a învățat să accepte alegerile altora, să nu arate cu degetul, să nu judece.

Înainte de orice, în orice facem și orice spunem, este esențial să avem în vedere nediscriminarea pe criterii legate de rasă și origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă, sex sau orientare sexuală și să susținem mereu promovarea egalității de tratament. Istoria ne-a arătat că discriminarea, de orice fel, nu aduce decât ură, dezbinare, drame, moarte. Consider că să îți iubești aproapele ca pe tine însuți/însăți este un principiu al umanității noastre. Și ce înseamnă oare iubirea, dacă nu respectarea dreptului fiecărui individ de a fi așa cum își dorește să fie, dreptul său la viață intimă și de familie, atâta timp cât nu afectează sau încalcă drepturile altuia.

🇪🇺 În acest context, și în contextul în care România a aderat nu doar la spațiul UE, ci și la principiile și valorile pe care le promovează, consider complet deplasat și retrograd anunțul dlui deputat UDMR Zakaris Zoltan că va depune un proiect de lege asemănător cu cel introdus de guvernul lui Viktor Orban din Ungaria prin care se dorește interzicerea conținuturilor informative despre diversitatea sexuală și impunerea viziunii creștine a rolurilor de gen în creșterea copiilor. Mai multe state membre UE și-au exprimat deja îngrijorarea și au cerut sancțiuni împotriva Ungariei pentru modul în care abordează drepturile minorităților, iar ulterior, Comisia Europeană a lansat o procedură de infringement împotriva Ungariei din cauza legislației anti-LGBT.Deși cei ce susțin acest demers consideră că aceste acțiuni sunt menite să protejeze copiii de propaganda LGBT, nu există niciun fel de date care să susțină că numărul homosexualilor crește dacă le sunt recunoscute drepturilor și sunt acceptate în societate.O astfel de lege nu ar fi nimic mai mult decât o încercare ipocrită de a ascunde o realitate care există nu de ieri de azi, ci dintotdeauna, și ar împiedica dreptul la informare și susținere al persoanelor care nu se încadrează în așa numita „normalitate” pe care și-o dorește dl Zakaris Zoltan.

🗣 Mi-aș dori ca societatea în care trăim să nu mai creeze subiecte false de teamă și discriminare. Subiect tabu în cercurile academice pânã în secolul al XX-lea, homosexualitatea există încă din lumea antică. Termenul de „homosexual” a fost introdus de medicul maghiar Karoly Maria Bleckert în 1869, în Grecia antică neexistând un concept asociat practicilor homosexuale, ele erau pur şi simplu un tip de manifestare a sexualității.Celebrul articol 200 a fost o secțiune controversată a Codului Penal al României care incrimina relațiile homosexuale săvârșite în public sau care produceau „scandal public„ și interzicea promovarea activităților homosexuale. Începând cu anul 1968, articolul 200 a devenit instrumentul de teroare și abuz pentru minoritățile sexuale din România, o pârghie de întărire a controlului social și de șantaj. Articolul a fost modificat în 1996 și a fost abrogat la 22 iunie 2001.

🌈 Diferit de mine nu înseamnă mai rău sau mai bun. Înseamnă doar altfel. Nu voi vota niciodată pentru a-i stigmatiza și condamna pe cei ce sunt altfel.

Raportul de activitate al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pe anul 2019

Zi aglomerată astăzi în plen. Știu că toți ochii sunt ațintiți asupra situației cu Avocatul Poporului, rapoartele de activitate pentru anii 2019 și 2020 ale acestei insituții fiind respinse astăzi de Comisiile Juridice ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, dar probabil că puțini dintre voi știu că astăzi s-a dezbătut și votat și Raportul de activitate al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pe anul 2019. Da, din păcate abia acum analizăm raportul pe 2019.

Discriminarea este de mai multe forme, raportul indicând categoriile cele mai vizate, conform unui studiu realizat de CNCD: persoanele cu HIV, dependenţii de droguri, persoanele cu dizabilităţi, romii și persoanele LGBT. În ce privește discriminarea persoanelor de etnie romă, plângerile primite au reclamat hărţuirea şi brutalitatea poliţiei. Pentru îmbunătăţirea capacitatea autorităţilor române de a preveni şi combate discriminarea pe motiv de orientare sexuală şi identitate de gen, CNCD a elaborat proiectul „Egalitatea persoanelor LGBT”.

Raportul vorbește de asemenea de discursurile de incitare la ură şi efectele acestora și apreciază faptul că CNCD a luat atitudine în situații de acest gen, în ciuda faptului că legislaţia anti-discriminare aplicabilă nu defineşte în mod explicit discursul de incitare la ură. Nu mai departe de sfârșitul lunii martie am avut un atac virulent antisemit îndreptat împotriva Teatrului Evreiesc de Stat și a actriței Maia Morgenstern, despre care am scris aici.

În anul 2019 au fost investigate 34 de dosare care reclamă diverse tipuri de discriminare, 22 dintre acestea fiind în regiunea București-Ilfov. Acest aspect ne indică faptul că în această regiune oamenii sunt mai conștienți de drepturile pe care le au și mai informați în ce privește modul de a identifica și reclama situații de discriminare.

Apasă AICI pentru a citi Raportul de activitate al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pe anul 2019.