Corectăm deficiențele din legea 165/2013

După mai bine de 7 decenii de la naționalizarea proprietăților de către statul comunist, încă mai sunt persoane care așteaptă repararea prejudiciilor. Pentru o parte dintre aceste persoane, și anume cele pentru care restituirea se face în echivalent, așteptarea nu este doar lungă, ci are mai multe proceduri și impedimente. Decizia de compensare pentru acordarea restituirilor în echivalent nu este suficientă. Persoanele îndreptățite sunt obligate să facă încă un demers, respectiv o cerere de valorificare ce trebuie formulată în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare. Apare însă o problemă! Momentul emiterii deciziei este necunoscut de către beneficiar, care se vede astfel pus în situația de a face permanent verificări a unor informații la care nu are acces.

Împreună cu colegul meu, deputatul Alin Prunean, am inițiat un proiect de lege pentru a remedia această situație, iar termenul de 3 ani se va calcula din momentul în care decizia este comunicată persoanelor prejudiciate.

Acest proiect de lege nu face decât să aducă un dram de normalitate, prin punerea în aplicare a principiilor constituționale și a celor prevăzute de CEDO și sprijinirea beneficiarilor pentru valorificarea drepturilor câștigate.

Nu trebuie să uităm că România a fost condamnată în 2010 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cauza sistemului ineficient de restituire a proprietăților preluate în mod abuziv de către regimul comunist. Trei ani mai târziu, statul Român a aprobat și pus în aplicare Legea nr. 165/2013, care urma să pună în acord deciziile CEDO și să instituie un regim eficient și funcțional prin care proprietățile preluate abuziv de statul comunist să reintre în posesia proprietarilor de drept. În cei 9 ani scurși de la adoptarea legii, s-a constatat însă că această lege are multe lacune de ordin practic și constituțional, fiind subiectul a două decizii de neconstituționalitate.

Reparăm astăzi una din aceste deficiențe.